Chase Un gentleman imposibil

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-1904-4
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 304 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

Imposibil... irezistibil... inevitabil... Rupert Carsington, cel de-al patrulea fiu al contelui de Hargate, este considerat dezastrul acestei familii aristocrate. Irezistibil de chipe? ?i teribil de nesabuit, are un talent deosebit de a intra în cele mai nebune?ti necazuri. Totu?i, nu i s-a întâmplat niciodata ca problemele - emo?ionale sau de alta natura - sa-l împiedice sa-?i duca mai departe via?a u?uratica... pâna acum. Aflat în Egipt, închis în cea mai temuta temni?a din Cairo, î?i da seama ca singura lui scapare este sa accepte propunerea periculoasa a unei vaduve fermecatoare. Daphne Pembroke, specialista în vechile scrieri egiptene, s-a obisnuit ca lumea sa nu puna mare pret pe abilitatile ei intelectuale, caci în Anglia anilor 1820 nici o doamna care se respecta nu este apreciata pentru erudi?ie ?i inteligen?a. Dispari?ia lui Miles, fratele ei si singurul care o cunoaste cu adevarat, o determina sa înfrunte orice pericol pentru a-si salva singura ruda pe care o mai are. Iar pentru asta are nevoie de ajutorul unui barbat, fie el ?i unul pe care îl dispre?uie?te pentru superficialitate. Dar în ar?i?a de?ertului inhibi?iile dispar, chiar ?i cei mai nepotrivi?i parteneri descopera ca au cel pu?in o pasiune comuna...

Autoren/Hrsg.

Chase, Loretta

Leseproben

Capitolul 1
Marginea ora?ului Cairo, Egipt, 2 aprilie 1821 Gra?ie mamei sale, Rupert Carsington avea parul ?i ochii la fel de negri ca orice egiptean. Dar asta nu însemna ca se amesteca în mul?imea de pe pod. În primul rând, era de departe cel mai înalt om de acolo. În al doilea rând, atât purtarea, cât ?i ve?mintele îl identificau ca fiind englez. Egiptenii ?i turcii, care judecau oamenii dupa calitatea hainelor, observau ?i ca nu provenea dintr-o familie saraca. Localnicii aveau un avantaj în fa?a celui de-al patrulea fiu al contelui de Hargate. Sosit în Egipt cu numai ?ase saptamâni în urma, Rupert înca nu putea face distinc?ie între numeroasele triburi ?i na?ionalita?i. Cu siguran?a nu putea evalua statutul social dintr-o singura privire. Putea, totu?i, sa recunoasca o lupta inegala atunci când o vedea. Soldatul era impunator – cu câ?iva centimetri sub înal?imea de peste un metru optzeci a lui Rupert – ?i înarmat precum un razboinic. Trei cu?ite, o pereche de sabii, o pereche de pistoale ?i muni?ie se i?eau din, sau atârnau de cureaua lui lata. Oh, da, mai ?i agita – în clipa aceea într-un fel neprietenos – un baston greu spre un individ ranit, ?chiop ?i murdar, aflat în fa?a lui. Din câte putea sa vada Rupert, singura vina a amarâtului era aceea ca se mi?ca prea încet. Soldatul racni o amenin?are sau un blestem într-o limba straina. Împleticindu-se, ?aranul îngrozit cazu. Soldatul î?i avânta bastonul spre picioarele omului. Nenorocitul se rostogoli pe o parte, iar bastonul izbi podul, la câ?iva centimetri distan?a. Înfuriat, soldatul ridica arma ?i ?inti spre capul nefericitului. Rupert î?i croi drum prin mul?imea care se aduna, îl îmbrânci pe soldat ?i îi smulse bastonul din mâna. Militarul dadu sa ia un cu?it, dar Rupert se rasuci ?i îi arunca lama la pamânt cu o lovitura. Înainte ca adversarul sau sa-?i poata scoate o noua arma din arsenal, Rupert roti bastonul spre el. Omul se feri, însa marginea armei îi nimeri ?oldul ?i îl dezechilibra. Duse mâna spre pistol în timp ce cadea, iar Rupert înal?a din nou bastonul. Adversarul urla de durere, scapând pistolul. ? Du-te! îi spuse Rupert schilodului murdar, care trebuie sa fi în?eles macar gestul înso?itor, daca nu ?i cuvintele în engleza, pentru ca se ridica în picioare cu mi?cari haotice ?i se îndeparta ?chiopatând. Mul?imea se despar?i pentru a-i face loc sa treaca. Rupert se uita dupa el cu o clipa prea mult. Solda?ii înaintau cu for?a prin gloata tot mai numeroasa. Într-o clipa îl înconjurara. Ve?tile despre alterca?ie, mult înflorite, circulara iute de pe pod, înspre el-Esbekiya. Acest cartier al ora?ului Cairo, aflat cam la opt sute de metri distan?a, era locul unde se cazau de obicei vizitatorii europeni. În timpul inunda?iilor, la sfâr?itul verii, Nilul revarsat transforma pia?a din Esbekiya într-un lac pe care barcile vâsleau încoace ?i încolo. În prezent, râul avea debit scazut ?i zona era doar o fâ?ie de pamânt înconjurata de cladiri. Într-una dintre casele mai mari, o Daphne Pembroke pu?in îngrijorata î?i a?tepta fratele, pe Miles. Ziua era pe sfâr?ite. Daca el nu ajungea curând, urma sa nu mai poata intra, caci por?ile se zavorau dupa lasarea întunericului. Erau ?inute încuiate ?i în vremuri de molima sau rascoala, ambele evenimente obi?nuite în Cairo. Însa Daphne nu pândea decât pe jumatate sosirea fratelui ei. Cea mai buna parte a aten?iei sale era îndreptata catre documentele pe care le avea în fa?a. Printre ele se aflau un exemplar litografiat al pietrei din Rosetta1, un papirus recent achizi?ionat, ?i o copie a acestuia, scrisa de mâna cu cerneala. Femeia avea aproape douazeci ?i noua de ani, iar ultimii zece ?i-i petrecuse încercând sa dezlege misterele scrierii egiptene. Prima data când vazuse hieroglife egiptene, Daphne fusese cuprinsa de o dragoste nebuneasca, disperata ?i deznadajduita pentru ele. Toate studiile ei din tinere?e avusesera ca scop descatu?area inimioarelor lor tainice. Se îndragostise ?i se casatorise cu un barbat aproape de doua ori mai batrân pentru ca era (a) poetic de frumos, (b) un specialist în lingvistica ?i (c) posesorul unei colec?ii de car?i ?i documente dupa care ea tânjea. Pe vremea aceea, credea ca formau perechea ideala. Pe vremea aceea, avea nouasprezece ani, iar vederea îi era umbrita de stelele din ochi. Curând aflase, printre alte lec?ii dureroase, ca stralucitul ei so? înva?at, întocmai ca barba?ii mai pro?ti, considera ca stradaniile intelectuale solicita prea mult creierul inferior al femeilor. Pretinzând ca îl preocupa doar interesele ei, Virgil Pembroke îi interzisese sa mai studieze scrierea egipteana. Îi spusese ca nici macar carturarii familiariza?i cu araba, copta, greaca, persana ?i ebraica nu au vreo speran?a de a o descifra în timpul vie?ii ei. Aceasta socotea el ca nu era o mare pierdere: civiliza?ia egipteana fiind primitiva, cu mult inferioara celei din Grecia clasica, descifrarea nu ar fi contribuit cu mult la rezerva de cunoa?tere a umanita?ii. Daphne era fiica de preot. Facuse un juramânt sacru de a-?i iubi, cinsti ?i asculta so?ul, a?a ca se straduise. Dar când îi devenise clar ca trebuia sa-?i continue studiile ori sa înnebuneasca de plictiseala ?i frustrare, alesese sa ri?te pierzania ?i sa iasa din cuvântul so?ului. Prin urmare î?i continuase munca în secret. Virgil murise cu cinci ani în urma. Din pacate, prejudecata împotriva femeilor înva?ate nu se stinsese odata cu el. De aceea, chiar ?i în prezent, numai îngaduitorul ei frate ?i un grup de prieteni ale?i îi cuno?teau taina lui Daphne. To?i ceilal?i credeau ca Miles era geniul lingvistic al familiei. Dar daca ar fi fost a?a, poate ca ar fi ?tiut sa nu plateasca doua mii de lire pentru papirusul pe care Daphne îl studia chiar acum. Însa un negustor pe nume Vanni Anaz pretinsese ca documentul descria locul de odihna ve?nica al unui tânar faraon cu nume necunoscut – a?a cum erau în prezent cele mai multe dintre capetele încoronate ale Egiptului. Povestea era clar rodul romanticei imagina?ii orientale. Nici o persoana educata n-ar fi putut s-o creada. Cu toate astea, spre surprinderea lui Daphne, parea sa-l fi captivat pe Miles. El chiar se întorsese la Giseh pentru a cerceta interiorul celei de-a doua piramide, deoarece, spunea el, avea sa-l ajute sa în?eleaga gândirea stravechilor constructori de monumente funerare, apoi sa-i înlesneasca localizarea mormântului tânarului rege ?i a comorilor acestuia. De?i Daphne ?tia ca piramidele nu puteau sa-i dezvaluie nimic fratelui ei, î?i ?inuse gura. Pe el îl încânta sa exploreze monumentele egiptene. De ce sa-i strice distrac?ia? Se asigurase doar ca Miles î?i ia suficiente provizii pentru ?ederea peste noapte pe care o avea în plan. Refuzase sa-l înso?easca. Mersese o data cu el în Giseh ?i cercetase cele doua piramide în care se putea intra. Nici una nu con?inea scrieri hieroglifice, cu toate ca diver?ii vizitatori î?i scrijelisera pe pietre profundele cugetari, ca de exemplu „Suverinus o iube?te pe Claudia“. La fel de important, nu a?tepta cu nerabdare o noua strecurare prin tunelurile lungi, înguste, înfierbântate ?i urât mirositoare. În clipa de fa?a totu?i, piramidele erau departe de gândurile lui Daphne. Tocmai hotara ca doctorul Young interpretase incorect cârligul ?i cele trei semne în forma de coada, când slujnica ei Leena dadu buzna pe u?a. ? O baie de sânge! striga Leena. Prost, englez prost ?i iute la mânie! Acum o sa curga sângele pe strazi! Servitoarea î?i smulse de pe cap ?i de pe fa?a valurile pe care le dispre?uia, dar pe care trebuia sa le poarte în public, sco?ând la iveala parul negru ?i ochii caprui ai unei femei mai în vârsta, cu origini mediteraneene amestecate. Daphne o angajase în Malta, dupa ce slujnica ei englezoaica nu se dovedise în stare sa suporte greuta?ile unei calatorii în strainatate. Leena nu doar ca vorbea engleza, greaca, turca ?i araba, dar putea sa citeasca ?i sa scrie cât de cât în aceste limbi, reu?ite nemaiîntâlnite pentru o femeie în aceasta parte a lumii. Pe de alta parte, era profund supersti?ioasa ?i fatalista, cu o tendin?a de a dibui norul negru din spatele fiecarui curcubeu. Obi?nuita cu purtarile histrionice ale Leenei, Daphne doar ridica din sprâncene ?i spuse: ? Care englez? Ce s-a întâmplat? ? Un englez nebun s-a luptat cu unul dintre oamenii pa?ei ?i i-a spart ?easta porcului. Se spune ca a fost nevoie de o suta de solda?i ca sa-l prinda. Turcii o sa-i taie capul ?i o sa i-l înfiga într-un par, dar asta n-o sa fie îndeajuns. Solda?ii o sa se razboiasca apoi cu to?i francii, mai ales cu englezii. Spre deosebire de majoritatea anun?urilor Leenei privind Apocalipsa iminenta, acesta suna cât se poate de plauzibil. Conducatorii otomani ai Egiptului s-ar fi sim?it ca acasa în Evul întunecat. Bataile, torturile ?i decapitarile erau metodele de pastrare a ordinii. Egiptenii ?i turcii deopotriva nu manifestau prea mult respect fa?a de...